Dictionary of the Lithuanian Language.
pagubă — PÁGUBĂ, pagube, s.f. 1. Pierdere materială suferită de cineva sau adusă cuiva; stricăciune care provoacă o pierdere, o daună. ♢ loc. adv. În pagubă = pierzând bani sau alte bunuri. ♢ expr. Atâta pagubă! sau mare pagubă! nici o pagubă! pagubă n… … Dicționar Român
daună — DÁUNĂ, daune, s.f. 1. Pagubă, vătămare, prejudiciu (material sau moral). ♢ loc. prep. În dauna (cuiva sau a ceva) = în paguba, în detrimentul (cuiva sau a ceva). 2. Despăgubire. [pr.: da u ] – Din lat. damnum. Trimis de ionel bufu, 13.09.2007.… … Dicționar Român
păgubi — PĂGUBÍ, păgubesc, vb. IV. intranz. A suferi o pagubă, a fi lipsit de un bun sau de un câştig. ♦ tranz. A pricinui cuiva o pagubă; a lipsi pe cineva de un câştig sau de un bun al său. – Din pagubă. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 A… … Dicționar Român
detriment — DETRIMÉNT s.n. (În loc. prep.) În detrimentul (cuiva sau a ceva) = în dauna, în paguba (cuiva sau a ceva). – Din fr. détriment, lat. detrimentum Trimis de IoanSoleriu, 16.07.2004. Sursa: DEX 98 detrimént s. n. (sil. tri ) Trimis de siveco,… … Dicționar Român
prejudiciu — PREJUDÍCIU, prejudicii, s.n. 1. Pagubă, daună; p. ext. ştirbire a onoarei, a reputaţiei, a prestigiului cuiva. 2. (înv.) Prejudecată. [var.: (înv.) prejudíţiu s.n.] – Din fr. préjudice, lat. praejudicium. Trimis de opr … Dicționar Român
pârleală — PÂRLEÁLĂ, pârleli, s.f. 1. Acţiunea de a (se) pârli şi rezultatul ei; arsură uşoară, superficială: pârlitură. 2. fig. (fam.) Păcăleală, înşelătorie; pagubă, pierdere. ♢ expr. (fam.) A şi scoate pârleala = a şi găsi o compensaţie, a se despăgubi… … Dicționar Român
păgubaş — PĂGUBÁŞ, Ă, păgubaşi, e, s.m. şi f. Persoană care a suferit o pagubă. ♢ loc. vb. A lăsa (pe cineva) păgubaş = a provoca (cuiva) o pierdere; a păgubi. A fi (sau a rămâne) păgubaş = a pierde ceva, a fi (sau a rămâne) în pagubă; a păgubi. ♢ expr. A… … Dicționar Român
garanţie — GARANŢÍE, garanţii, s.f. Obligaţie în virtutea căreia o persoană sau o instituţie răspunde de ceva; mijloc legal prin care se asigură executarea unei obligaţii (materiale); (concr.) ceea ce serveşte drept asigurare că o obligaţie luată va fi… … Dicționar Român
indemnizaţie — INDEMNIZÁŢIE, indemnizaţii, s.f. 1. Sumă de bani care se acordă cuiva în afara salariului, destinată să acopere cheltuielile făcute de un angajat în scopul îndeplinirii unei sarcini de serviciu; indemnizare. ♦ Despăgubire pentru un prejudiciu,… … Dicționar Român
pierdere — PIÉRDERE, pierderi, s.f. Faptul de a (se) pierde. ♦ Pagubă materială, stricăciune: distrugere, nimicire: (concr.) obiect sau bani de care cineva este păgubit. ♢ loc. adv. În pierdere = fără câştig, cu deficit. ♦ (La pl.) Pagubă de vieţi omeneşti … Dicționar Român
